Dupa o iarna 2016/2017 cu multe nopti si zile sub 15 grade Celsius, putem sa tragem niste concluzii legate de utilizarea capetelor termostatate pentru controlul incalzirii pe calorifere, legate intr-o centrala clasica de apartament.
Atat Danfoss Living Connect cat si Stella Z sunt doua produse robuste din punct de vedere al fabricatiei, cu un castig evident pe partea de design pentru Danfoss. Acesta, prin ecranul cu LCD pe care se poate vizualiza temperatura si iconitele de semnalizare a starii, precum si butoanele de reglare manuala a temperaturii, aduce un plus de ergonomie in utilizarea sa.
Din pacate, in apartamentul in care a fost testat, ecranul si butoanele au fost prea atractive pentru un copil mic de 2 ani, care a facut o pasiune in “reglarea temperaturii” pe caloriferele pe care avea acces. Mult mai “util” din punct de vedere al designului s-a dovedit in aceasta situatie Stella Z, care nu a oferit nicio atractie speciala prin forma sa pentru copil, astfel ca temperatura a putut sa ramana in forma setata de creierul VIKI.
Cele doua capete termostatate de calorifer sunt alimentate de doua baterii AA care, pentru Danfoss, asigura o autonomie de 3 luni, iar pentru Stella Z, de 4-5 luni. Modul de configurare al celor doua capete termostatate este relativ simplu, pasii pot fi usor reprodusi dupa manualul tehnic pus la dispozitie de producator. Ca si coerenta, manualul Danfoss este mai bine structurat, explicand mai concis pasii care trebuie urmati pentru initializarea si fixarea aparatului.
Pana aici, s-ar putea trage concluzia ca Danfoss este net superior “rivalului” Stella Z, dar… in cazul testului nostru am descoperit o problema in modul de functionare al Danfoss. Si aceasta a fost reprodusa la mai multe termostate Danfoss, prin urmare concluzionam ca nu este o problema de utilizare, ci mai degraba de adaptare la nevoile clientului. Esenta problemei este ca Danfoss reactioneaza greu la comenzile de setare a temperaturii date de controller. Desi comanda este trimisa cu succes pe infrastructura retelei Z-Wave, algoritmul intern al echipamentului Danfoss decide in multe cazuri sa nu deschida/inchida valva, probabil in scopul de a asigura o anumita inertie termica a caloriferului. Deseori este frustrant sa vezi ca, desi este nevoie de caldura, chiar si dupa 10 minute de la setarea comenzii de crestere a temperaturii, Danfoss nu reactioneaza mecanic si tine valva inchisa.
Salvarea noastra a fost mai putin “aratosul” Stella Z de la Eurotronic, care are o functie extrem de utila, numita Direct Valve Control. In esenta, acest mod de lucru al termostatului permite controlul direct al acestuia de catre server-ul casei, prin actionarea ON/OFF a valvei sau prin trimiterea unui procent de deschidere, exact ca si unui dimmer pentru lumini.
Prin acest mod de lucru, functionarea caloriferelor (inchiderea si deschiderea lor) a fost comandata in mod direct de aplicatia inteligenta VIKI, fara a mai depinde de modul in care termostatele interne ale valvei interpreteaza temperatura citita de senzorul intern.
O alta cauza a esecului Danfoss din timpul testului de 45-50 de zile a fost si capacitatea inteligenta a acestuia de a opri circulatia apei prin calorifer, atunci cand in jurul lui exista un curent rece de aer (cand se deschide geamul). Din cauza vremii extrem de friguroase si a geamurilor termopan de o calitate medie, in jurul geamului temperatura era cu cel putin 2-3 grade mai mica decat in restul camerelor. Este posibil ca acest curent de aer rece care a coborat peste capul termostatat din zona pervazului spre podea sa influenteze functionarea termostatului, tinandu-l cu functia de protectie activata, adica inchis.
In timpul testelor s-a incercat si varianta de cap termostatat de la firma POPP, dar diferentele fata de problema observata la Danfoss nu au fost mari. O imbunatatire a produsului Popp Heating Thermostat este capacitatea acestuia de a raporta temperatura citita de senzorul intern (de obicei mai mare cu 1-1.5 grade) decat cea reala, varianta care ar putea rezolva partial problema deschiderii fortate a fluxului de apa prin trimiterea catre termostat a unui SETPOINT cu 2 grade mai mari decat temperatura senzorului intern.
In ambele situatii s-au folosit pentru comanda centralei termice si a pompei de apa un echipament Boiler Receiver HRT de la Secure (HRT4 ASR-ZW), senzori de temperatura de la AEON si software-ul cu inteligenta artificiala VIKI.